Vinerea Mare e cea mai solemnă zi din Săptămâna Patimilor. E zi de post negru. Nu se mănâncă. Doar se bea apă. Seara, toată lumea merge la biserică, la slujba Prohodul Domnului.
Tradiţii, superstiţii şi obiceiuri în Vinerea Mare
Tradiția spune că în mijlocul bisericii, este adusă o masă pe care e așezat Sfântul Epitaf, un obiect liturgic ce reprezintă punerea în mormânt a lui Hristos. Credincioșii trec pe sub această masă, un obicei care rememorează suferința prin care a trecut Iisus pe drumul Crucii.
Este o zi de doliu pentru creştinătate, în care bisericile nu oficiază Sfânta Liturghie. I se mai spune Vinerea Patimilor, Vinerea Paştilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă.
De altfel, în toată lumea au loc azi ceremonii și slujbe religioase.
Tradiția mai spune că astăzi, gospodinele nu au voie să facă mâncare sau curățenie, iar agricultorii nu trebuie să lucreze nimic pe câmp. Tot azi, se spune că oamenii vor afla cum va fi recolta din acest an: dacă plouă în Vinerea Neagră va fi un an bogat, dacă nu, se așteaptă la unul secetos. Sunt și superstiții legate de această zi: nu e bine să vopsim ouă azi și nici să ne tundem.
Se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf
În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului. Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masă.
Trecerea pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor. Prin moartea şi Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55). Aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.
