Academia Română și Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române din București și Romfilatelia au organizat miercuri, în Aula Academiei Române din București, simpozionul „Credința noastră, viața noastră. In Memoriam Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici” cu ocazia comemorării celor șapte Fericiți Episcopi Martiri Greco-Catolici.
La simpozion au luat parte toți episcopii catolici din România, reprezentanți ai instituțiilor publice, preoți, persoane consacrate, oameni de cultură, jurnaliști, dar și persoane laice din toată țara, doritoare să fie prezente la acest memorabil eveniment.
„Este o datorie de onoare față de viața, față de opera și față de martiriul lor. Săvârșirea acestei comemorări, sub cupola Academiei Române, instituție în care Fericitul episcop Iuliu Hossu a fost ales în 1945 membru titular are și semnificația unui important și necesar act patriotic și cultural de relevanță națională”, a spus academicianul dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române în deschiderea simpozionului.
Alături de academicianul dr. Ioan-Aurel Pop, sacrificiul celor șapte episcopi martiri în introducerea evenimentului au mai vorbit de la tribuna Aulei Academiei Române mons. Aurel Percă, Arhiepiscop și Mitropolit de București, consilierul prezidențial Sergiu Nistor, Ciprian Olinici, secretar de Stat pentru Culte, Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești și prof. univ. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București.
Evocările fericiţilor episcopi greco-catolici martiri au fost prezentate de PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti, prof. univ. Ovidiu Ghitta, decanul Facultăţii de Istorie, Universitatea Babeş-Bolyai, dr. Cristian Vasile, cercetător știinţific, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” și prof. univ. Ioan Stanomir de la Universitatea din Bucureşti.
„Arestarea celor șapte episcopi constituie la sfârșitul anului 1948 un nou pas din strategia comuniștilor de acaparare a puterii, de destindere a poporului român de aliații săi occidentali, de aplicare a principiilor democratice și a destinului său european. Se deschidea etapa anihilării conștiințelor și a suprimării elitelor României. După forțarea instalării in 1945 a unui Guvern asa zis ‘democratic’, după falsificarea alegerilor în 1946, a urmat în 1947 arestarea opoziției politice și schimbarea în forță a regimului constituțional. La mijlocul lui 1948 acțiunea comuniștilor a continuat prin lichidarea proprietății private, pentru ca la sfârșitul aceluiași an să fie întâi decapitată și apoi desființată Biserica Româno-Unită cu Roma, Greco-Catolică, prin decretul din 1 dec 1948 trasat de la Moscova, cu etape bine stabilite. «Tovarășii de drum», cum se numeau, au apelat la propagandă, la răstălmăcirea simbolurilor naționale, la presiuni și la intimidare, iar în cele din urmă la arestări și la tortură. Se știe că în perioada interbelică, după Marea Unire, două biserici au fost declarare «biserici naționale»: Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma. De acum, de la 1948, când se împlineau 250 de ani de când românii transilvăneni, în condițiile cunoscute de la Unire, Biserica Română Unită cu Roma nu doar că nu mai era biserică națională, ci nu mai era deloc. Trist și dureros, dar dacă ținem seama cum au împărțit marile puteri atunci Europa, ca istorici, putem înțelege evenimentele. Repet, în prezența tancurilor sovietice și cu așa numiți ‘consilieri’, comisari sovietici, veniți să ne învețe cum să ne organizăm viața”, a spus academicianul dr. Ioan-Aurel Pop.
Motto-ul simpozionului a fost un citat din predica Sanctităţii Sale Papa Francisc la Liturghia de beatificare a celor Şapte Episcopi Români Martiri greco-catolici de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, din 2 iunie 2019: „În faţa persecuţiei neîndurătoare din partea regimului, ei au dat dovadă de o credinţă şi de o iubire exemplare pentru poporul lor. Cu mare curaj şi cu tărie interioară, au preferat să sufere o dură detenţie şi orice fel de tortură, decât să-şi renege apartenenţa la iubita lor Biserică. Aceşti păstori, martiri ai credinţei, au recâştigat şi au lăsat poporului român o preţioasă moştenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate şi milostivire.”
Cei şapte episcopi greco-catolici martiri sunt Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu. Odată cu interzicerea cultului greco-catolic de către comunişti, în 1948, refuzul episcopilor greco-catolici de a trece la Biserica Ortodoxă s-a soldat cu persecuţii şi, în cazul unora dintre ei, moartea în temniţele comuniste.
În data de 5 aprilie 2018, Postulatura Cauzei de beatificare a episcopilor greco-catolici a anunţat predarea lucrării Positio super martyrio la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, lucrare conţinând documentaţia necesară argumentării martiriului celor şapte episcopi. Acest studiu în două volume, însumând 1900 de pagini, sintetizează în mod argumentat, pe baza documentelor de arhivă, mărturia şi jertfa episcopilor greco-catolici care, în faţa persecutorului comunist, au preferat moartea decât să-şi trădeze credinţa lor catolică.
