Pe 1 ianuarie, credincioșii ortodocși sărbătoresc pe Sfântul Vasile, iar aproximativ 600.000 de români își celebrează onomastica în această zi.Sfântul Vasile este unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii Ortodoxe și este considerat păzitor împotriva duhurilor rele. Este sărbătorit în prima zi a noului an cu urări și bucurie, fiind tradiția ca modul în care este primit acest musafir, fie bogat sau sărac, să indice cum va fi norocul omului pe tot parcursul anului.În tradiția românească, Anul Nou, sărbătorit în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este cunoscut și sub numele de Revelion sau Seara Sfântului Vasile. Se spune că în noaptea Sfântului Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă.Se mai povestește că Iisus Hristos a fost numit Vasile: Hristos s-a născut de Crăciun și apoi, la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat conform vechii legi și i s-a dat numele “Vasile”. Numele “Hristos” i s-a atribuit la vârsta de 30 de ani, în timpul botezului.În tradiția populară, se spune că Sfântul Vasile a cerut lui Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a acordat prima zi a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoțel, i-a prins o ramură de busuioc și s-a ridicat către Dumnezeu pentru a-I transmite urările sale bune. De aceea, în ziua Sfântului Vasile există obiceiul de a ura.În ziua de Anul Nou, copiii merg cu Sorcova din casă în casă, în special la cunoscuți, urându-le viață lungă, sănătate și prosperitate. Inițial, Sorcova era confecționată din ramuri de pomi fructiferi sau trandafiri, tăiate și puse în apă pentru înflorire la Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau la Moș Nicolae (6 decembrie). Ulterior, Sorcova a început să fie realizată dintr-o nuia împodobită cu fire colorate de lână, beteală și un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, Sorcova este adesea însoțită de un clopoțel.Astăzi, Sorcova, simbol al primăverii, este realizată din hârtie colorată și flori artificiale. După ce își sorcovesc părinții și rudele, copiii pornesc în grupuri de doi sau trei să colinde vecinii. În timpul colindatului, aceștia bat ritmic cu Sorcova în ușă sau fereastră (dacă se colindă afară) sau pe corpul gazdelor (dacă se colindă înăuntru). După terminarea colindatului, Sorcova este păstrată ca un obiect sfânt, agățată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat din gospodărie.Un alt obicei este Dezlegarea Anului. Grupuri sau cete de feciori dezleagă anul și rodul colindând pe străzi, iar zgomotul produs cu bicele, buciumele sau oalele are scopul de a alunga forțele malefice: seceta, bolile plantelor, insectele și animalele dăunătoare recoltei. De asemenea, feciorii dezlegă cununiile cu un descântec: „Slobozim câșlegiile / Să mărităm fetele / Umblați, feciori, / Să fie pețitori”.Tradiția populară afirmă că modul în care este primit musafirul din ziua de Sfântul Vasile, fie că este bogat sau sărac, indică cum va fi omul tot restul anului.Se spune că de Anul Nou toate se reînnoiesc și, de aceea, oamenii ar trebui să-și pună gânduri bune în prima zi a anului pentru ca totul să meargă bine în restul anului: „Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te certi, să fii vesel și așa vei fi tot restul anului”.În ziua de Anul Nou, fiecare persoană trebuie să ia uneltele cu care lucrează în timpul anului și să le mânuiască de trei ori, pentru a aduce noroc în munca sa în anul următor.Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 și 379, în timpul împăratului Constantin. S-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinți credincioși și bogați, Emilia și Vasile, tatăl său fiind dascăl în oraș. Pasionat de învățătură și talentat în domeniul literaturii, Sfântul Vasile și-a îmbogățit cunoștințele studiind în școli din Cezareea, Bizanț și Atena, unde l-a cunoscut și pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a dezvoltat o strânsă prietenie. A fost numit arhiepiscop al Cezareei în anul 370, într-o perioadă dificilă pentru Biserică. Printre scrierile sale teologice de mare importanță, se remarcă “Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
