Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați sfinți din calendarul ortodox, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, fiind sărbătoare cu cruce roșie. Anul acesta, sărbătoarea pică într-o zi de joi. Peste un milion de români poartă numele acestui sfânt și își sărbătoresc onomastica în această zi.
Potrivit calendarului popular, sărbătoarea Sfântului Gheorghe avea dedicată 3 zile: 22 aprilie, ajunul sărbătorii, 23 aprilie, sărbătoarea în sine și 24 aprilie, când este sărbătorit calul Sfântului. În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub și sub numele de San-George. El este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor si al oilor.
Marele Mucenic Gheorghe este considerat si ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei,
Anglia, Aragon, Catalonia, Etiopia, Grecia, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia, Serbia.
Amintim ca Sfantul Gheorghe este si ocrotitorul armatei romane. Armata Romana l-a luat ocrotitor pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe in anul 1920, pentru a-i intari pe militarii romani in lupta lor pentru apararea tarii.
A fost general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian, care a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină. Ca martir ucis în timpul persecuției creștinilor sub Dioclețian, Sf. Gheorghe este sărbătorit în aproape toate bisericile, de obicei în data de 23 aprilie. Este sfântul patron al multor țări, regiuni și orașe.
S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
În conștiința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.
Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.
Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o legendă târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă îl prezintă pe sfânt călare, doborând cu sulița un balaur, poate simbolic. Unii comentatori sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec despre Perseu și Andromeda.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri, pe care românii încă le respectă și în ziua de astăzi, este legat de împodobirea caselor și a clădirilor din curte.
Se folosesc flori și crengi de copaci, simboluri ale renașterii. În Muntenia, casele se împodobesc cu crengi de tufan sau de păr. În Transilvania se agață rugi verzi sau leuștean. În zona Banatului se folosesc frunze de fag sau gorun, iar toate aceste plante au rolul de a alunga spiritele rele din gospodării.
În unele zone ale țării, de Sfântul Gheorghe, bărbații pun ramuri verzi la stâlpii porților, la ferestre, uși, dar și la mormintele celor dragi, pentru a se feri de duhuri rele.
Se spune că, atunci când broaștele cântă pentru prima dată, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sâmedru, Sfântul Dumitru, și deschide porțile naturii.
O veche tradiție spune că cine se scaldă de Sfântul Gheorghe înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, va avea noroc tot anul și va fi păzit de rele.
Gunoiul care este adunat în ziua de Sf. Gheorghe este bine să fie pus la rădăcina pomilor, deoarece aceștia vor rodi mai bine.
În ziua de Sfântul Gheorghe se adună de pe câmp plantele medicinale și se păstrează de-a lungul anului.
Tot in dimineața zilei de 23 aprilie, fetele mergeau în pădure pentru a culege mătrăguna si năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașina, în speranța că își vor găsi soți bogați.
Tradiția mai spune că, dacă în această zi fetele mari priveau într-o găleată cu apă la miezul nopții, în ajunul Sfântului Gheorghe, acestea își puteau vedea ursitul.
Sablatoarea Sfântului Gheorghe nu este una ideală pentru cei somnoroși. Se spune că cine doarme pe 23 aprilie ia somnul mieilor și va rămâne tot anul somnoros.
Urzicatul era un alt obicei practicat de această sărbătoare. Se spune că cine este urzicat în această zi va fi harnic, ager și sănătos toată vara.
