Lumea artelor vizuale este începând de astăzi mai săracă.
Pictorul și sculptorul columbian Fernando Botero, celebru pentru figurile sale voluptuoase, a murit la vârsta de 91 de ani, a anunțat președintele columbian Gustavo Petro.
„Fernando Botero, pictorul tradițiilor și defectelor noastre, pictorul virtuților noastre, a murit”, a anunțat șeful statului pe rețeaua X (fostul Twitter).
Luis Fernando Botero Angulo s-a născut la 19 aprilie 1932 la Medellin, în Anzii Centrali din Columbia și a fost considerat drept un artist al volumului.
O lucrare de Botero este recunoscută instantaneu. Acesta se găsește peste tot în casele colecționarilor columbieni, care preferă totuși opera de Botero din anii 1960 și 1970. Și chiar și acei compatrioți care nu împărtășesc „tipul său de artă”, popular de la Madrid la Bilbao, de la Tokyo la Atena, respectă „limbajul său unic, foarte în ton cu istoria și societatea”.
Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuși se definește drept „cel mai columbian dintre pictorii columbieni“. Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înțelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoști, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride și opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.
Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii și peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol și sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastișează artiști clasici, ca Velázquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca „Mona Lisa“ după Leonardo da Vinci.
